Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor!

     Si cand spun ''cei saraci cu duhul'' ma gandesc la  sensul din dex al expresiei, nu la cel dat de religie. La cei care nu se streseaza cu grija zilei de maine, la cei care nu vor sa stie ce e tehnologia si ce inseamna suc fara acid, la cei care traiesc undeva, departe de toata nebunia din Bucuresti si la cei care fac copiii fara sa se intrebe cu ce-i cresc.
   Da, am fost plecata in satul bunicilor mei, sat ce ma reincarca de energie prin simplitatea oamenilor, prin dezinteresul fata de atat de multe lucruri dupa care orasenii se dau in vant, un sat plin de curve si amante. Da, asa-l numesc eu, pentru ca la una din trei case sta fie o curva, fie o amanta, si cu toate astea, ele sunt cele care vorbesc despre ceilalti. De-a dreptul hilar ar fi, daca in viata, ar arunca cu piatra cel fara de pacat, dar arunca cei mai plini de pacat. Damn, si te enerveaza al naibii de mult pentru ca te astepti sa fii barfit de cineva mai bun decat tine, nu de cineva mult mai nedemn. Sau poate am doar eu pretentia asta...
   Ce ati alege intre un trai intr-un orasel sau sat unde nu ai apa curenta, nu cumperi apa plata pentru ca ai fantana, nu cauti pe net retete de bucatarie pentru ca faci aceeasi mancare pe care o facea si mama ta, cu ulei mult si rosii cat cuprinde, unde iei toate legumele din gradina si stii sigur ca sunt bio, unde cresti animale si pasari si ai si carne pentru iarna care se apropie, unde grija cea mai mare este cu ce te incalzesti la iarna, cat sunt lemnele si cine sa ti le aduca, unde daca vrei sa bei o bere sau o cafea dupa 12 noaptea si nu ai masina, e imposibil...singurul bar se inchide la ora 12 pentru ca nu sunt clienti si daca sunt, nu au subiecte interesante. Dar acolo toate stau in loc, ca si cum timpul se opreste. Te simti foarte relaxat cand esti in vizita intr-un asemenea loc in care poti sa te distrezi doar cu 5 oameni pe o raza de km, dar iti vine in minte intrebarea: La ce mama ma-sii ma chinui in Bucuresti sa fac ceva cu viata mea cand aici am totul??? Si pot sa cresc albine si sa iau banii cu "Micul Fermier" si sa-mi cresc copiii fara baby sitter? Despre asta as vrea sa vorbesc cu voi...tare mult...ce ati face? Sau cum stim ca o hotarare este cea buna? De fapt, asta e intrebarea. Cum stii  care e decizia corecta???